Te gandesti ca ma cunosti?Mai gandeste.

Sunt sigura ca fiecare dintre voi v-ati gandit macar pentru o secunda cum ar fi sa schimbati ceva la propria viata,persoana sau la propriul caracter.Dar cum ar fi sa schimbi totul?Pentru o zi sa fie altcineva.Sa apari din nimic si nicaieri si nimeni sa nu te cunoasca.Ai putea-o lua de la inceput.Ai putea sa alegi inca o data cum sa te priveasca cei din jur.Sa te joci cu mintea lor inca o data.Stii cum e sa ii faci pe ceilalti sa gandeasca despre tine exact ce vrei tu ?E ca un orgasm.Cand  ,,ei''privesc cu admiratie  persoana ta,cea ireala ,cand se pierd in ochii tai atat de timizi in care retina oglindeste bunatate si caldura iti vine sa urli de placere.Dar intr-o oglind a,imaginea e invers si dupa retina ta e doar un suflet pustiu si rece.Dar nu toti oamenii sunt prosti.Nu te poti juca la nesfarsit cu mintea cuiva.Ajunge sa te cunoasca asa cum esti,dincolo de masca ce o afisezi.Si atunci cand ,,magia''se transforma intr-un truc ieftin tot ce vrei e sa tragi cortina,sa nu te vada nimeni.Sa fugi de cunoscut spre necunscut intr-un loc unde esti doar un nimic printre alte nimicuri si sa-ti cladesti iar din temelii alt ,,tu'' fals.Si poveste se repeta.Dar la un moment dat ,obosesti sa fugi si trebuie sa te regasesti pe tine,cel adevarat printre miile de ,,fete ''pe care le-ai avut.Si va spun ca e al dracu'de greu sa iti dai seama cine esti cu adevarat pentru ca fiecare te priveste in  alt mod,in modul in care ai vrut tu sa te priveasca.Tu esti cel vinovat pentru ca te-ai jucat cu mintea celorlalti .Si care zici ca e pedeapsa?Privirile celor din jur cand iti dai masca jos,cand stratul de machiaj se sterge si lumea poate sa te vada asa cum esti.Plina de defecte.