Chiar si daca m-ai trezi din somn la ora 4 dimineata(n-ar fi mare nenorocire avand in vedere orele la care reusesc sa adorm in ultima perioada)as putea sa-ti povestesc detaliat orice despre copilaria mea.De la pisica care deseori fugea pentru ca aveam o inexplicabila placere sa o musc,pana la jocurile pe care ,cu voie sau fara voie a trebuit sa le joc.Inca de pe la 7 ani am dat papusile Barbie si iepurasii de plus la o parte,fiind singura fata intr-o gasca de baietii mai mari.Deci am inceput modest,cu figurine pokemon de plastic,castigate la cornurile Chipicao,dar de care nu ma bucuram mult  pentru ca mi le luau ceilalti.Plangeam mult pentru ele si nu  pentru ca imi placeau  ci  pentru faptul ca mi se lua  ceva si eu nu puteam face nimic.Inca de pe atunci auzeam acelasi lucru:,,numai fraierii plang''dar auzind asta plangeam din ce in ce mai tare.Chiar si acum,dupa ce am crescut,imi spun in minte ca,,nu sunt o fraiera,n-am de ce sa plang''...de fiecare data cand mi se umplu ochii de lacrimi,dar tot fara niciun rezultat.Bun.Nu cred ca este cineva care nu a lovit niciodata o minge de fotbal.Cand eram mica,preferam sa stau sa-i privesc pe ceilalti cum joaca,dar odata si odata te plictisesti.Asa am ajuns sa intru in jocul ,,alora mari''.De cele mai multe ori eram pusa in poarta pentru ca incepeam mereu sa plang cand ma faulta cineva.Ce bine ar fi daca si acum as putea fi menajata de probleme care ma afecteaza atat de tare.Visam  ca voi creste si ca voi avea atat de multi bani(sa se observe ca de mica eram cu ochii dupa bani:d) incat imi voi cumpara o bucata de cer doar pentru mine si ca voi putea sa o colorez in cel mai frumos albastru pe care ti l-ai putea imagina si ca oriunde ma voi afla ,uitandu-ma in sus,voi da de bucata mea de cer.Dar nu e asa cum visam.In loc de patratica mea senina de cer,cred mai de graba ca ma urmareste un nor de ploaie si ca tot ce e in jurul meu se topeste sub picaturile fierbinti de apa.Visam ca voi fi mare si ca lumea de va invarti in ce directie vreau eu si ca toti care imi vor raul se vor prabusi usor usor la picioarele mele.In schimb,vin la scoala si invat ca Pamantul se invarte dupa Soare ,nu dupa mine si ca nu pot face nimic sa-i schimb traiectoria.Stau si privesc in neputinta cum aia care nu merita nimic,primesc din ce in ce mai mult,parca luand si partea mea de noroc.Primeam bomboane de fiecare data cand eram draguta cu cineva si ii faceam un favor,ajutandu-l.Nu m-am oprit niciodata din asta,chiar si cand nimeni nu mi-a mai dat nimic in schimb.Dar daca toti te iau de prosti si profita de tine la maxim doar pentru ca te-au,,mirosit'' ca esti sensibila si draguta si ca pui botu'.?Atunci merita sa le scuip bomboana intre ochi!Visam sa zbor...Sa imi iau avant si pur si simplu sa zbor spre nori,spre peticul meu de cer...Acum mi-as dori la fel de mult sa zbor,dar de data asta nu inchid ochi,deschid bratele si visez..Nu!Acum strang bani sa-mi iau avion.Auzeam aceeasi poveste mereu...Ca binele invinge mereu raul,indiferent de ce poveste era vorba.Alo,voi,fratii Grimm,cred ca va inselati.Sunt aici,sunt constienta,deschid ochii larg la realitate si  va transmit ca plm..e tocmai invers.Oriunde ma aflu,oriunde calc,raul apare.Inca astept ziua in care imi vei demonstra ca binele invinge mereu.Pana atunci eu raman cu noru meu deasupra-mi .Tot in basme aparea fata care era pur si simplu perfecta,cu parul blond, lung si drept.Atunci cine-s hidoasele astea de pe strada?Sau nu sunt din povestea asta?Ma rog.In orice poveste pe care mi-o citea bunica,fata intalnea baiatul si era dragoste mare pe ei din prima.El(de obicei print...si av mai intrebati de ce fetele din ziua de azi vor de mici baieti cu bani)lupta din greu sa-i castige iubirea fetei iar al final reusea.Si traiau fericiti pana la adanci batraneti.Si-n privinta asta m-am inselat.Baietii de azi nu fac de cat sa te raneasca si rareori poveste are un final fericit.Visam ca dragostea e simpla.Dar m-am trezit la realitate si nu e deloc cum imi imaginam.Ma prabusesc cu toate visele mele in cenusa lumii in care totul era perfect.Nu va grabiti sa renuntati la copilarie pentru ca nu stiti cat de greu e sa te intorci.Multi spun ca este imposibil.Dar pentru copilul din mine totul e posibil.Visez sa ma intorc .Vezi !deja sunt cu un pas spre copilaria de altadata.Aaa...Astept sponsor sa-mi cumpar bucata aia de nor..Cineva?:>