Ca la inceput.:|

           M-am intors.La blog si la perioada aia cand parca totul se darama.Ziceai ca daca suntem impreuna,tot ce zice si crede lumea despre mine nu conteaza,ca din pietrele cu care arunca altii in mine ,imi voi construi cel mai frumos castel.Am avut incredere dar totul s-a daramat cu plecarea ta si inca am incredere,caci te vei intoarce.Pana atunci ,revin la vechiul,,eu'' si vechile si proastele mele obiceiuri.
            Deschid  usa camerei.Totul e gol.Privesc in adancul meu -la fel de gol.Nu rezist in casa.Fiecare colt al ei are mii de amintiri cu tine,amintiri la care nu o sa renunt niciodata,dar care imi fac atat de mult rau.Ies afara trantind usa si imi aprind o tigare.Am promis ca nu o mai fac dar pur si simplu nu pot.Am nevoie de ceva care sa ma linisteasca,si cum tu nu esti aici...Ma agat de fiecare fum si oftez dar se tremina atat de greu si simt cum respiratia devine din ce in ce mai apasatoare.Ma rezem de usa si ma las sa alunec usor ,usor pe prag.O sting in zapada rece.
            Esti mereu in mintea mea,nici nu are cum sa fie altfel.Nu mi-a pasat de nimic cat erai langa mine,am depasit orice obstacol doar pentru a-ti fi alaturi.Dar de data asta e diferit.E vorba de timp.Uite-l cum sta in colt fredonand soptit aceeasi melodie veche si plictisitoare,,tic tac''..Uneori tace.Uneori striga.Alteori imi ia tot ce am.Am pierdut atat de multe persoane dragi intr-un timp atat de scurt incat nu mai rezist.Imi amorteste glasul printre atatea lacrimi .Persoane dragi care reprezentau totul pentru mine.Au plecat.Dar nu pot spune ca nu am ramas cu nimic.Am inca forta de a trece mai departe.Nici mie nu-mi vine sa cred.
       

  Mi-au mai ramas doar doua lucruri de facut.Lui sa-i fiu alaturi si si sa astept pana cand va fi din nou aici ,langa mine.Ti-am lasat atatea amintiri,tu m-ai facut sa nu te uit.

      Iar ei ,sa-i doresc tot ce e mai bun si sa-i fiu recunoscatoare mereu pentru cate a facut pentru mine si pentru perioada in care credeam ca e prietena care ma completeaza si ma aduce la un echilibru.Incerc sa fac un efort pemtru a ramane in viata lui desi e atat de departe si pentru a ma indeparta de viata ei ,chiar daca e atat de aproape.Iti multumesc.
De ce mereu trebuie sa fiu la limita?De ce niciodata nu am siguranta.?De ce tot ce imi este dat dipare atat de violent din viata mea?Nu gasesc decat un raspuns.Pentru a realiza ca dupa tot ce mi se intampla ,eu totusi sunt in picioare.
Stiu ca nu ai vrea sa ma vezi trista si daramata deci ...
Ma ridic ametita de pe prag ,calcand cu talpa adidasului pachetul de tigari asezat in zapada.Al treilea lucru de facut: Distrug orice ma distruge.